"M-ați lăsat și v-ați dus!"
La colț de sat striga pasărea.
Vântul vuia, nourii sus
Sumbră făceau imaginea.
"M-ați lăsat și m-am dus!"
Ca un cuțit tăia gandul.
Era altfel, să fi rămas?
Nu mai întorci timpul.
"V-am lăsat și m-am dus!"
Aducea un ecou vântul.
Această voce, de neîntors,
Îmi chinuia sufletul.
